Intre pat si masa inserarea ca o
femeie ce sterge de praf obiecte
marunte
un vierme galben roade peretii
in carne-i cresc aripi
amintirile refugiatului aluneca
prin teava pustii pana in glontul
dulceag
cu degetul fecioarei apasa
cocosul
pocnetul si implozia
inspiratia adanca
devenim tot mai mici
de la omida cu ochi virgini
imprumutam mersul pe burta
obiceiul de a sparge coconul
nu striga
sterge secundele moarte
inchise in viata
cu un click stereotip oprim invazia
cuvintelor sterpe gandul neimplinirii
chipul fericirilor umple tavanul
noaptea se revarsa din camera
cu picioarele unui miriapod
pe sub usile ferecate
ii aprindem marginea urcand spre
genunchii diminetii
ne punem ochi de copil suflet de copil
linistea devine prea veninoasa
ne ardem incet
in cenusa fierbem
cafea privim cerul prin aceiasi ochi
auuuuuuu
dar de cate ori ti-am spus
sa taci
asculta cum ziua strapunge fereastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza aici