Margine de câmp
Cu alb nemărginit
Doarme în stele de zăpadă.
Frigul cuprinde,
Albul e necuprins.
Aşezat de la geană la geană,
Se bucură ochiul cu totul.
Se dă peste cap, degeră, plânge,
Dar nu-l cuprinde.
Joacă umbre de copaci
Perfecte pe alb
La marginea nemărginitului.
Nu te mai întrebi.
Ai obosit de necuprins
Şi adormi cald.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza aici