Ziua Naţională a României, la fel ca altădată

1 Decembrie. Ce zi frumoasă ! Nici n-ai zice că suntem în plină iarnă, ci într-o zi de toamnă întârziată, în care unii încă îşi mai culeg recolta de pe câmp, iar alţii storc zeama strugurilor să vadă calitatea producţiei de pe un an agricol. Trecuţi de ziua de duminică şi de sărbătoarea Sfântului Andrei, oamenii muncii din fabrici şi de pe ogoare se grăbesc acum să recupereze timpul pierdut. Unii cu zdrobitul strugurilor, alţii cu depănuşatul ştiuleţilor, că mulţumim lui Dumnezeu, anul acesta s-a făcut recoltă bună şi-i păcat s-o lase pradă „cârciogilor", după cum plastic se exprima un ilustru şef de stat căruia luna decembrie nu i-a priit deloc în urmă cu 20 de ani.

Pentru cei mai mulţi dintre conaţionalii noştri 1 Decembrie reprezintă Ziua Naţională a României. Şi, drept urmare, trebuie şi ea sărbătorită în consecinţă.

Ziua Naţională a României este o zi sfântă în calendarul laic, dar mai mult decât atât ea reprezintă şi un simbol al continuităţii noastre pe aceste meleaguri. Este normal ca ea să fie sărbătorită în funcţie de valoarea pe care o are în conştiinţa tuturor cetăţenilor patriei noastre indiferent de culoarea lor politică, de religie sau de apartenenţa la o anumită etnie conlocuitoare. „În România se vorbeşte o singură limbă, limba muncii", obişnuia să spună cârmaciul epocii trecute, care ţinea ziua naţională pe 23 august. De când cu revoluţia, 23 august cade pe 1 Decembrie iar „Trei culori cunosc pe lume" s-a transformat subit în „Deşteaptă-te române".

Pe atunci ca şi acum, Ziua Naţională a României era compusă din defilări cu participarea maselor largi populare, cu parade militare, cu depuneri de coroane de flori la monumentele eroilor. Păcat că înainte Ziua Naţională cădea vara şi permitea participanţilor ca după defilare să meargă la iarbă verde, la un mic şi o bere, ca să se mai spele de păcate. De când s-a transformat într-o sărbătoare hibernală, tot spectacolul se face din interes pur speculativ. Vin la ea numai acei oameni politici, acei şefi de instituţii, acei comandanţi ai unităţilor militare, care, conform obligaţiilor de serviciu ori intereselor, nu pot să piardă un astfel de eveniment. Întâmplarea face ca anul acesta Ziua Naţională să cadă cu puţin timp înaintea celui de-al doilea tur de scrutin pentru alegerile prezidenţiale. Îmi şi închipui ce inflaţie de coroane va fi la Monumentul Eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial de la intersecţia Căii Naţionale cu Strada Al. I. Cuza. Ştiţi dumneavoastră care: guguloiul acela de tablă ondulată cocoţat pe un stâlp de la Renel, cel mai admirabil kitsch din municipiul Botoşani. I se spune convenţional aşa, că putea fi şi monumentul bobului de fasole şi al apei de ploaie, că era la fel de semnificativ. Şi apoi ce treabă au eroii din cel de-al Doilea Război Mondial cu ziua de 1 Decembrie, ziua Marii Uniri, care a avut loc în Primul Război Mondial? Vom trăi şi ziua de azi şi ne vom lămuri. Până atunci: „Deşteaptă-te, române!" şi vino la defilare.